Laur


Laur este o planta ierbacee, anuala, inalta pana la 150 cm, cu o tulpina dreapta, cilindrica, verde, glabra, ce se ramnifica formand o coroana asemanatoare unui copacel. Frunzele au un petiol lung, sunt asezate altern, ascutite la varf, cu dinti rari, iar intre dinti prezentand niste scobituri (sinusuri). Intreaga planta are un miros neplacut.

Florile sunt albe cu 5 petale unite intre ele, de forma unei palnii inconjurate de un caliciu umflat, terminat cu 5 dinti.
Fructul este o capsula mare, acoperita cu ghimpi, asemanator fructului de castan salbatic.
La maturitate se deschide prin 4 despartituri, lasand sa cada numeroase seminte negre. Infloreste din iunie pana in septembrie. Creste prin locuri necultivate, mai ales la marginea satelor, pe terenuri unde au fost depozitate gunoaie.

De la laur se culeg frunzele in perioada infloririi. Ele se recolteaza impreuna cu petiolul si cu frunzele mici aflate in varfur ramurilor care sunt mai bogate in alcaloizi. Frunzele culese dimineata au un continut mai mare de principii active decat cele recoltate dupa-amiaza.
Frunzele se usuca cat mai repede asezate in straturi subtiri, in locuri bine aerisite. Uscarea artificiala se face la temperatura de 50-60 grade C. Dupa uscare, frunzele se lasa 24 h la aer pentru a absorbi o parte din umiditatea pierduta, apoi se ambaleaza. Din 7-8 kg de frunze proaspete se obtine 1 kg produs uscat.
Fiind o planta otravitoare, se foloseste numai cu avizul medicului.
La terminarea lucrului se vor spala bine mainile. Fenomenul de intoxicatie se manifesta prin delir, halucinatii, convulsii, accelerarea pulsului.