Frunzele bazale si mijlocii sunt petiolate, iar cele superioare sesile, reticulat si penat nervata. Pe partea inferioara si pe partile proeminente ale partii superioare frunzele sunt des albicios – paroase cu peri pluricelulari, fini, ce le confera un aspect general verde – argintiu.
Frunzele sunt tari la pipait, dintate pe margini si tepoase. Infloreste in lunile iulie-august.
Creste prin fanete umede, pasuni si la marginea drumurilor.
Planta se culege in momentul infloririi, cand capata o frumoasa culoare albastra.
Uscarea se face cu usurinta, planta continand putina apa. Mirosul este caracteristic, gustul aromatic – amar.
Partile aeriene ale plantei contin 0,20 - 0,60% ulei volatil, iar frunzele recoltate la inceputul infloririi 1 –2%. Uleiul volatil este format din tuiona sau salvinol sau absintol, a si b - pinen, acetat de linalil, camfor, borneol, acetat de bornil, cineol, sescviterpene diferite, etc.
Frunzele mai contin tanin, acid ursolic, acid oleanolic, un principiu amar – picrosalvina, sitosteroli, acizii : fumaric, clorogenic, nicotinic, cafeic, etc ; saponozide, rezine si oleorezine, substante estrogene, vitamina B1 si C, azotat de potasiu, etc.
Utilizari terapeutice: Datorita compozitiei chimice complexe a uleiului volatil si a celorlalte principii active din frunzele, extractele din aceasta planta medicinala au proprietati coleretice, carminatve, estrogene, antiseptice si usor astringente. Se utilizeaza ca eupeptic – amar, stimulent in dispepsii si atonii gastro-intestinale, colagog si disfunctii ovariene.
Extractele din aceasta specie au actiune antisudorifica pronuntata ( scad secretiile activate de pilocarpina ). Au efect usor hipotermizante. Uleiul volatil ca atare este foarte toxic. Frunzele intra in compozitia ceaiului antiastmatic, ceaiului pentru gargara si in tigarile antiastmatice.
