Florile sunt albe sau trandafirii şi au în soare un parfum aromatic, acrisor.
Creşte din luna aprilie până la sfârşitul lunii septembrie.
Se recoltează inflorescenţele şi partea aeriană a plantei în perioada de înflorire. Preferabil ca florile să fie colectate separat de frunze, fiindcă au o utilizare diversă.
Florile trebuie culese în soare puternic, căci atunci le creşte conţinutul de uleiuri volatile.
Este foarte binevenită în tratamentul ciclului neregulat, ameliorează starea femeilor aflate în menopauză, probleme în privinţa sănătăţii organelor genitale, inflamaţii ale ovarelor.
Uz intern: stimularea poftei de mâncare, anorexie, bronşite, tuse, rinite, rinosinuzite, alergii, sedativ, colici hepato-biliare, deschinezie-biliară, balonări, cistite, ascaridioză, ulcer gastric, ulcer duodenal, cancerul organelor genitale, boli de ochi, hemoragii nazale, osteoporoză, hemoragii stomacale.
Uz extern: afecţiuni vasculare, exeme, arsuri, contuzii, răni purulente, ulceraţii, hemoroizi, fisurile sânilor, abcese dentare, astm bronşic, mâncărimi vaginale, leucoree, prolaps uterin.
Infuzie: o linguriţă de plante mărunţite se opareşte cu ¼ litru de apă, se lasă puţin în repaos.
Tinctură: florile culese pe timp însorit se întroduc, fără a fi îndesite, într-o sticlă până la gât, se toarnă rachiu de secară sau fructe de 38-40°, se lasă să stea 14 zile la soare
