Lacramioara o intalnim prin padurile de foioase, mai ales stejarete, tufişuri, lunci, in regiunile de campie si dealuri, prefera solurile fertile cu umiditate ridicata.
Este o plantă erbacee, perenă.
Înfloreşte începând din luna aprilie şi până în iunie.
Se recoltează frunzele în perioada înfloririi, dar mai ales în lunile aprilie-mai, până la coacerea fructelor.
Cel mai mare conţinut în principii active avându-l înainte de deschiderea florilor. Este indicat ca frunzele să se recolteze pecât posibil fără peţiol pe timp uscat şi se usuca în strat subţire, prevenindu-le de îngălbenire.
Bolile în care se utilizează: afecţiuni cardiace, migrene de natura nervoasă, nevralgii, dureri de cap, ameţeli.
Utilizări populare: Contra durerilor de piept, sub formă de ceai realizat din tulpinile florifere în spălarea copiilor slabi, având convingerea ca îi întăreşte.
Ceaiul de flori se foloseşte ca leucoree.