Petalele superioare ale florilor, de obicei de culoare violet – inchis sau deschis, mai rar alb – galbui; cea inferioara aproape triunghiulara este galbena cu dungi de culoare inchisa, iar cele laterale ovale, albe, galbene sau violet – albastrui. Fara miros, gust mucilaginos amarui. Planta contine mucilagii, cantitati mici de saponozide triterpenice, derivati si esteri ai acidului metil salicilic, saruri minerale; florile contin un pigment galben de natura flavonoidica (violacvercetina) sinonim cu rutozidul, carotenoide (violaxantine), antocianozide, violanina care prin hidroliza se dedubleaza in glucoza, ramnoza acid p-cumaric si delfinidina, mici cantitati de ulei volatil, vitamina C, tanin, ß – caroten si gume.
Utilizari terapeutice: Datorita prezentei saponozidelor triterpenice si rutozidului, are proprietati diuretice si expectorante. Are activitate depurativa, antialergica si usor laxativa. Se recomanda si in tratamentul unor dermatoze de natura artritica si in unele dermatoze frecvente la copii.
Extern – sub forma de comprese amelioreaza dermatozele si tuberculoza pielii.
