Menta creste pe soluri usoare, afanate, bogate in materii nutritive, in locuri aluvionare, turboase si desecate. Menta este intalnita in intreaga tara. În perioada de înflorire se recoltează frunzele (iulie-august), care se usucă în strat subţire, în încăperi bine aerisite sau la soare.
Uz intern:
infecţii gastrointestinale, balonări abdominale, diaree, vomă, nervozitate, dischinezie biliară, litiază (calculoză) renală, litiază biliara, diuretic, depurativ.
- infuzie: o linguriţă de frunze la 200 ml apă clocotită din care se beau 3 ceaiuri pe zi, reci.
Uz extern:
reumatism, dezinfectarea cavităţii bucale, oxiuriază, inflamaţiile urechii, guturai, gripă, dureri de cap.
- Băi: 200 g frunze uscate la 3 l de apă clocotită, se lasă vasul acoperit 15-20 de minute; se strecoară, iar lichidul rezultat se amestecă cu apă caldă; se lasă 15-20 minute; temperatura apei din cadă trebuie să fie 37 C.
Frecţie preparată din 5 g ulei de mentă dizolvat în 95 g alcool concentrat care calmează durerile reumatice şi mincărimea pielii provocată de urticarie.
Apă de gură racoritoare, antiseptică şi cu proprietăţi de a corija gustul şi mirosurile neplăcute; se obţine din 5 g ulei de mentă dizolvat în 95 g alcool concentrat.
Inhalaţie în stări gripale manifestate prin laringită urmată de răguşeală, uleiul sau spirtul de mentă se amestecă cu apă fierbinte.