Arnica are in pamant un rizom puternic din care primavara apare o rozeta cu frunze ovale si marginile intregi. Din mijlocul lor se ridica o tulpina cilindrica acoperita cu peri, care se termina printr-un capitul florat lat de 4-8 cm.
Pe tulpina se gasesc 1-2 perechi de frunze opuse, mai mici decat cele bazilare. Tulpina este putin ramificata, avand ramuri opuse si terminandu-se fiecare cu cate o floare.
Florile sunt de culoare galben-portocalie, reunite intr-un capitul inconjurat de bractee, adeseori brun-roscate, acoperite cu peri glandulosi.
La marginea capitulului se afla florile femele, de forma lingulata, terminandu-se cu trei dinti, iar in centrul inflorescentei se gasesc numai flori tubuloase hermafrodite.
Atat florile lingulate cat si cele tubuloase sunt inconjurate de un papus lung de 8 mm, format din peri aspri, usor dintati.
Din familia copozitelor mai multe plante se aseamana cu arnica. Dintre acestea, singura arnica are frunzele opuse. Infloreste in lunile iunie-august. Creste in fanetele umede din regiunea muntoasa.
De la arnica se aduna florile, fara codite, mai rar radacinile sau planta intreaga. Ele se recolteaza in momentul inceperii infloririi. Florile culese trebuie sa aiba ligulele viu colorate. Uscarea: Florile se intind in straturi subtiri, de preferinta in uscatorii cu aer cald, la temperaturi de 40-50 grade C, pentru a se usca cat mai repede. Din 5-6 kg flori proaspete se obtine 1kg produs uscat.
Florile de arnica se folosesc sub forma de gargara in laringite, iar in medicina veterinara, sub forma de comprese in amestec cu apa de plumb, la lovituri, umflaturi etc. Tinctura de arnica se recomanda intern in: bronsita, amigdalita, faringita, guturai, gripa, viroza pulmonara; cistita, nefrita, pielonefrita (tratamentul este eficient mai ales in afectiunile cronicizate, unde actioneaza prin efectul imunostimulator; insuficienta coronariana, hipertensiune, anghina pectorala; traumatism cranio-cerebral, dureri de cap post-traumatice; pareze si semipareze; insomnie, palpitatii cardiace, cosmaruri, spaima nocturna post-traumatica; depresie psihica, nevroza, isterie.
Extern se foloseste pentru: rani, rani care se vindeca dificil, rani care apar la persoanele imobilizate la pat, cicatrici cheloide, cicatrici inestetice, cancer de piele, cancer al limbii, al cavitatii bucale si a gatului (adjuvant), contuzii. Este contraindicat utilizarea interna doarece provoaca deranjamente gastrointestinale si hipertensiune arteriala.
Pe tulpina se gasesc 1-2 perechi de frunze opuse, mai mici decat cele bazilare. Tulpina este putin ramificata, avand ramuri opuse si terminandu-se fiecare cu cate o floare.
Florile sunt de culoare galben-portocalie, reunite intr-un capitul inconjurat de bractee, adeseori brun-roscate, acoperite cu peri glandulosi.
La marginea capitulului se afla florile femele, de forma lingulata, terminandu-se cu trei dinti, iar in centrul inflorescentei se gasesc numai flori tubuloase hermafrodite.
Atat florile lingulate cat si cele tubuloase sunt inconjurate de un papus lung de 8 mm, format din peri aspri, usor dintati.
Din familia copozitelor mai multe plante se aseamana cu arnica. Dintre acestea, singura arnica are frunzele opuse. Infloreste in lunile iunie-august. Creste in fanetele umede din regiunea muntoasa.
De la arnica se aduna florile, fara codite, mai rar radacinile sau planta intreaga. Ele se recolteaza in momentul inceperii infloririi. Florile culese trebuie sa aiba ligulele viu colorate. Uscarea: Florile se intind in straturi subtiri, de preferinta in uscatorii cu aer cald, la temperaturi de 40-50 grade C, pentru a se usca cat mai repede. Din 5-6 kg flori proaspete se obtine 1kg produs uscat.
Florile de arnica se folosesc sub forma de gargara in laringite, iar in medicina veterinara, sub forma de comprese in amestec cu apa de plumb, la lovituri, umflaturi etc. Tinctura de arnica se recomanda intern in: bronsita, amigdalita, faringita, guturai, gripa, viroza pulmonara; cistita, nefrita, pielonefrita (tratamentul este eficient mai ales in afectiunile cronicizate, unde actioneaza prin efectul imunostimulator; insuficienta coronariana, hipertensiune, anghina pectorala; traumatism cranio-cerebral, dureri de cap post-traumatice; pareze si semipareze; insomnie, palpitatii cardiace, cosmaruri, spaima nocturna post-traumatica; depresie psihica, nevroza, isterie.
Extern se foloseste pentru: rani, rani care se vindeca dificil, rani care apar la persoanele imobilizate la pat, cicatrici cheloide, cicatrici inestetice, cancer de piele, cancer al limbii, al cavitatii bucale si a gatului (adjuvant), contuzii. Este contraindicat utilizarea interna doarece provoaca deranjamente gastrointestinale si hipertensiune arteriala.