Planta este raspandita in Asia, in zona Pacificului, in Japonia, Filipine si Hawaii. Botanica a recunoscut pana acum 250 specii de aloe, cum ar fi: Aloe socotrina, Aloe africana, Aloe Vera, Aloe ferox, Aloe arborescens, etc.
Frunzele plantei sunt carnoase si cresc direct din pamant, avand mariginile in forma de dinte de fierastrau; tulpina se termina cu flori galben-rosiatice.
Aloe Vera creste in Africa de Nord, in jurul Marii Mediterane, in India, China si in insulele Oceanului Indian, dar este cultivata si in Republica Dominicana, Barbados, Jamaica si chiar si in Texas, California si Mexic.
Substantele pe care Aloe Vera le contine sunt aloina (un lichid laptos, folosit ca laxativ) si gelul de aloe.
Dupa taierea unei frunze, sucul obtinut prin stoarcerea acesteia se oxideaza foarte rapid (daca nu este prelucrat în decurs de doua ore), pierzându-si drastic din calitatile curative (aproximativ 95 % din principiile active sunt oxidate si atacate de microorganisme).
Gelul din interiorul frunzei este componenta cea mai activa si mai eficienta din punct de vedere medical a plantei, dar, în ciuda efectelor sale atât de spectaculoase, acest dar al naturii nu putea fi folosit decât de catre cei care aveau acces la aloe în stare proaspata, pentru ca nu se cunostea un procedeu eficient de conservare pentru o perioada mare de timp.
