Acestia au un miros puternic, placut aromat, iar gustul amar-astringent. Datorita uleiului volatil pe care il contine, hameiul este un sedativ al sistemului nervos.
Principiile amare (lupulona si humulona) dau conurilor de hamei proprietati tonice stomahice, marind pofta de mancare prin stimularea secretiilor gastrice. Ceaiul de hamei are si insusiri ana-frodisiace (calmant al excitatiilor sexuale).
Unii autori il recomanda ca diuretic, aducand efecte binefacatoare in guta, reumatism si boli de ficat. Cercetarile mai noi atribuie hameiului proprietati bacteriostatice, in special in tuberculoza. Infuzia facuta din 10 g conuri de hamei la 100 g apa si folosita sub forma de spalaturi vaginale ajuta la distrugerea protozoarului Trichomonas vaginalis. Hameiul intra in compozitia ceaiului calmant si sedativ. Pentru combaterea acneelor si seboreei tenului se recomanda comprese cu o infuzie de 4%.
Uz intern: anorexie, tuberculoză, uşurarea activităţii digestive, afecţiuni renale, insomnii, gută, calmarea excitaţiilor sexuale.
Uz extern: vaginită, trichomoniază
Calmant nervos:
o linguriţă şi jumătate de conuri la 200 ml apă clocotită (se bea fracţionat în 3 reprize, în cursul unei zile). Dacă se doreşte a fi folosit ca somnifer se infuzează doar o linguriţa de conuri la 200 ml apă clocotită citeva ore şi se bea seara înainte de culcare.
Pentru uzul extern:
în cazul seboreei ca şi a acneei se prepară astfel: 4-5 g de plantă la 100 ml apă clocotită. Se lasă să se răcorească acoperit, apoi se aplică sub formă de comprese.
Pentru spălături vaginale se recomandă ca infuzia să se prepare din 8 g de plantă la 100 ml apă clocotită. Se foloseşte infuzia calduţă.
În popor hameiul se utilizează ca cataplasme contra durerilor, care se realizează din flori şi foi, florile adunate toamna se pun în saltelele celor care nu pot dormi; cu flori şi frunze se fac lăutori contra rofiilor şi a altor bube pe cap.
