Este utilizată şi la colorarea oţetului aromatic, vinurilor, siropurilor.
De la această plantă se utilizează în scopuri curative frunzele, florile, rădăcinile care se recoltează respectiv în lunile iunie-august, iulie-septembrie, martie-mai până în noiembrie.
Florile, frunzele şi tijele se culeg până la uscarea lor, adică până în septembrie, deoarece prin uscare mucilagiul se pierde şi este mai bine să se utilizeze nalba cât mai proaspăt culeasă.
Uz extern:
laringite, traheite, spălături vaginale, ten uscat, furunculoză, fond antiinflamator, amigdalite, leucoree, hemoroizi.
Uz intern:
tuse, bronşită, laringită, traheită, boli ale rinichilor (nefrite, pielite, uretrite), afecţiuni digestive.
Reţete:
macerarea la rece
o lingură de rădăcina la 250ml apă la temperatura camerei, timp de 30 minute, după strecurare se adaugă puţin bicarbonat de sodiu, pentru a nu se produce iritaţii gastrice. Lichidul obţinut se bea în 3-4 reprize pe zi.
Infuzie:
2 linguri de frunze în 250ml apă clocotită, care se utilizează sub forma de cataplasme în furunculoză.
