Maces


Maces este foarte raspandit in tara in rarituri de paduri de foioase sau pe marginea acestora, prin poieni, pe coastele cu insorite, in pasuni si finete, pe vaile si luncile raurilor, pe marginea drumurilor.
Fructele se recoltează în lunile august-septembrie, înainte de căderea brumei, când măceşele capatăculoarea roşu-închis.

Se recomandă în avitaminoze, enterocolite, litiază (calculoză) renală, tulburări de circulaţie periferică, antihelmintic, litiază biliară, helmintiază, deschinezie biliară, sedativ.
Decoct 2 linguriţe de fructe zdrobite la 500 ml apă, se fierb 10 min. Fructele se introduc în momentul când apa începe a clocoti - pentru conservarea vitaminei C.
După ce se răceşte, ceaiul se strecoară printr-o pânz şi se îndulceşte după gust. Se bea calduţ sau rece, în decursul unei zile.
Sub formă de băutură răcoritoare
obţinută prin amestecarea a 100 g măceşe spălate şi zdrobite, cu un litru de apă rece. Se lasă la macerat 12 ore, se strecoară prin pânză deasă, se adaugă 100 g zahar şi se completeaza cu apă până la un l. Se pastrează la rece.
Fructele de măceş din care s-au eliminat sâmburii şi perii, pulverizate şi amestecate cu miere de albine, se recomandă pentru eliminarea viermilor intestinali.
 
Pulpa măceşelor suculentă şi dulce, mai ales după căderea brumelor, se utilizează pentru prepararea jeleurilor, a pastei de fructe - se recomandă tuturor, mai ales convalescenţilor.