Lavanda


Lavandulae flos – flori uscate desprinse de pe pedunculii inflorescenţelor, de culoare albastru-violet. Florile au bractee ovate, brune, membranoase, caliciul cilindric, păros şi glandulos, cu peri glandulari unicelulari sau 8-12 celulari, au 4-6 mm lungime şi diametrul de 3-4 mm; de culoare violet cenuşiu cu 10-15 nervuri paralele, cu 5 dinţi mici dintre care doi mai dezvoltaţi.

Corola bilabiată, de 5-8 mm lungime, de culoare albastră-violetă, pubescentă şi glanduloasă, cu tubul aproape drept. Labiul superior este bilobat, cel inferior trilobat cu lobii obtuzi.
Nuanţa florilor diferă de la albastru-violaceu până la albastru-deschis. Mirosul este plăcut, aromat, iar gustul uşor amărui.
Florile proaspete conţin 0,5-1% ulei volatil iar cele uscate 1-3%. Uleiul volatil conţine 44-50% acetat de linalil, butirat de linalil, geraniol, linalol în stare liberă, valerianat de linali, borneol, cumarină, etil-n-amilcetonă, nerol, furfurol, a-pinen, cariofilen, acizi şi esteri etc.
Florile mai conţin tanin, un principiu amar, substanţe minerale. Datorită componentelor din uleiul volatil, aceasta este un aromatizant puternic cu actiune antiseptică locală şi uşor antispastică. Florile au acţiune carminativă şi slabe efecte stimulente nervoase. Se utilizează intern pentru acţiunea carminativă, în tulburări digestive, în cefalee şi ca stimulent general sub formă de porţiuni, ca aromatizant şi corectiv. Intră în compoziţia ţigărilor antiasmatice. Uleiul volatil de levănţică este foarte mult solicitat în parfumerie şi cosmetică.