Coada racului


Coada racului creste pe langa rauri, in poieni umede si prin locuri necultivate. I se mai spune iarba-gastelor, scrantioare, prescura.
Planta - Herba Anserinae - este bogata in tanini: substante amare, flavone etc. Are proprietati antidiareice, astringente si hemostatice.

Dupa unii cercetatori, ceaiul de coada-racului are actiune asupra aparatului digestiv, calmand colicile stomacale, regleaza menstruatiile abundente si potoleste durerile.
In calculoza renala (piatra la rinichi) si artritele, se recomanda o cura mai indelungata cu ceai din aceasta planta.

Uneori se foloseste si radacina. Ceaiul se prepara prin infuzie sau decoctie, din 2 linguri de planta maruntita la o jumatate litru de apa.
Dupa un sfert de ora se strecoara, iar lichidul se bea in cursul unei zile. Planta intra in compozitia ceaiului antidiareic.

Extern, aceasta planta se foloseste sub forma de spalaturi locale in leucoree (poala alba), in ulceratii ale pielii, in inflamatiile gingiilor, unde pe langa proprietatile antiseptice, cicatizante si hemostatice, are si o actiune sedativa.