Sulfina

Sulfina, numita si iarba-de-piatra, molotru-galben, sul-cina, trifoi-mare, creste in locuri uscate, pe soluri aride, pietroase. Altitudinal creste din campie pana la 1300-1500 m. Florile de sulfina si levantica se pun intre haine si rufe pentru a le transmite un miros placut si a alunga moliile.
Sulfina intra in compozitia tigarilor antiamatice si aroma-tizantului pentru bai. In industrie se foloseste pentru aromati-zarea tutunului.

Contine glucoza si acid cumaric, cumarina, care imprima mirosul specific plantei uscate, melilotina, derivati ai acidului cumaric, taninuri, rezine, saruri minerale.
Utilizare. Intern: vasodilatator periferic, mareste perme abilitatea vasculara, regenereaza celula hepatica, scade tensi unea arteriala; astringent si aromatizant.
Intern: in astm bronsic, bronsite, hepatita cronica, afecti uni renale. Se utilizeaza ca expectorant si emolient in tulburari gastro-intestinale si in bolile aparatului respirator.
Extern: antiseptic, antiinflamator gingival, calmant (bai). Se utilizeaza ca antiseptic in bolile de ochi, sub forma de bai sau comprese, pentru spalarea ranilor, cataplasme pe umfla turi, gargara in abcese dentare, gingivite, afte, laringite, in reumatism, cataplasme aplicate pe locul dureros.
- Intern - infuzie: o lingurita de flori la 250 ml apa clocotita; se beau 3 ceaiuri pe zi.
Extern - infuzie. Cantitatea de planta se dubleaza. Aceasta infuzie se foloseste in comprese, instilatii pentru ochi, spalaturi si gargara.
Pentru bai: infuzie din 120 g planta uscata la 2,5 litri de apa; lichidul rezultat se amesteca cu apa din cada, cu temper atura de 36^ C; se sta in cada 20-25 minute.