Omagul


Omagul are in pamant o radacina carnoasa (tuberul mama) din care porneste tulpuna si numeroase radacini subtiri. Grosimea tuberului ajunge pana la 3 cm, iar lungimea pana la 8 cm, prelungindu-se intr-un fir ce atinge uneori 25 cm si care se rupe ramanad in pamant.
Tulpina aeriana este inalta pana la 150 cm. Frunzele sunt lucitoare, mari, de forma palmei, adanc divizate, de culoare verde-inchis, asezate pe un petiol lung. Cele tulpinale sunt aproape fara petiol. Florile au 5 sepale de culoare albastru-violet, dispuse in forma unui coif.
In perioada infloririi, omagul da nastere la noi tuberi (tuberele fiice) din care vor iesi in anii urmatori alte plante. Acestia se maresc si acumuleaza substantele de rezerva, in timp ce tuberul mama, de care sunt legati printr-un pedicel, se zbarceste si moare odata cu planta.
Infloreste in luna iulie si pana in septembrie. Creste prin locurile stancoase din regiunea alpina la inaltimi de 1000-1200 m.
Dupa ce trece perioada de inflorire, se recolteaza tuberele fiice, de preferinta dimineata cand au continutul de alcaloizi cel mai ridicat. Ei sunt de culoare negricioasa la exterior si alba la interior.
Tuberii se usuca pe cale naturala, iar daca timpul nu permite, uscarea se face in camere incalzite, la o temperatura de 30-40 grade C. Din 4,5-5 kg tuberi proaspeti se obtine 1 kg produs uscat.
Omagul, fiind o planta otravitoare, nu se intrebuinteaza decat cu prescriptia medicului.
Omagul este una din cele mai otravitoare plante. Laterminare lucrului se vor spala bine mainile si fata, iar resturile ramase se vor ingropa sau arde. la manipulare se va purta masca din tifon la nas si gura. Fenomenele de intoxicatie se manifesta prin senzatia de anestezie a gurii si limbii, urmata de o stare de frig in tot corpul, varsaturi, diaree, fenomene de paralizie, tulburari vizuale si auditive.